Alergand prin vine..

Imi place sa traiesc in surdina unui vis.
Suspin aiurea, fara vreun compromis.
Si de se intampla s-obosesc tipand,
Mi-astup privirea s-adorm lacrimand..

Din nou pe undeva prin noapte,
Cantand in sine o biata strofa
Ce gandurile le-nvrajbeste cu mii de soapte..
Si tot spera ca-i suferinta amorfa.

Se duce prin vine departe
Spre-un negru dens, cu mainile curate.
Cu-n pumnal in mana, cu pasi grabiti,
Alearga acum sa-ngroape nori infiniti.

Nori infiniti de pulbere, desertaciune
Care se dezlantuie peste campii printr-o plecaciune
La fel de desarta ca poezia mea..
Negru pe alb, spusa de-un sentiment izbit de curea.

Repulsia din negura inghetata nu ma sperie,
Si nici celelalte hiene pandind din feerie..
Strafulgerarea din tomnatica privire,
E doar un ceas tacut mirosind a amintire.

Si tot priveste nemilosul..
Si tot pandeste nemiloasa..
Dar nu ma sperie nici gelosul..
                               Nici geloasa..