duminică, 17 iunie 2012

Mai departe..


Nu am mai scris de mult timp, am uitat sa scriu, orbita ca toti increzatorii bolnavi de-o fericire lucida si mincinoasa, ca atunci cand pui un pariu cu entuziasmul si increderea in convingerea ta..ca la final sa se darame totul si sa ai o dezamagire mai mare decat orice alta pierdere spontana..absentez..mai scriu putin..si totusi, ce rezolvi daca nu dormi? Se zice ca insomniile ingrasa..iti faci procese de constiinta referitoare la tine..te complexezi..pentru ce? Pentru ce e bun sa te autodistrugi daca oricum nimeni nu observa decat defectele..eforturile sunt ultimele pe care le vor aprecia..pleci pe un drum dirijat de un optimism teatral care iti indica directia gresita si ajungi intr-o intersectie ciudata..intersectia dintre drumul tau si drumurile celor din jurul tau..hm..acum ce faci? Iti dai seama ca totul nu se compune numai din tine si atat, ca indiferent de cat de mult te minti singur te intalnesti cu prezente care sa-ti rastoarne pozitivismul. Te izolezi..la ce e bun? Cui crezi ca-i pasa?..iti afisezi un zambet discret in spatele caruia se insira numai frustrari si neajunsuri..nimic nu te multumeste, dar nici nu tu ii multumesti niciodata pe ceilalti..te intrebi ce sa faci cu tine si nu gasesti niciun raspuns..de ce..? Pentru ca nu esti destul de singur ca sa recunosti ca te intereseaza drumurile lor..celor care te evita si te urasc aparent subtil..practic..atat de vulgar.
Iti ocupi timpul cu regrete..cu trecuturi si obstacole dezaxate..te pierzi in latura unei axiome a sentimentelor..te intrebi oare daca au existat vreodata sau doar te-au mintit ca te-au cuprins..si totusi..niciodata nu primesti un raspuns..nu stii ce se intampla cu tine si cu cei din jur..iti cauti un rost si nu-l gasesti decat in tine insuti, daca ai o mica demnitate fata de sine..si daca nu o ai..ramane sa redevi acel neobservabil deprimat de dintotdeauna..cu ce scop? cu niciunul..a fi intr-o stare irecuperabila e ca o reconciliere cu adevaratul tau sine..niciodata n-ai fost altfel..decat asa cum te simti acum..ca si un melc care nu vede care pas il zdrobeste inainte sa simta ca i se zdruncina casa si organele..e dezgustator, stiu..dar e o comparatie buna in relatie cu momentul in care simti brusc ca esti lovit de nimeni altcineva decat de propriile greseli..si..ce daca iti pare rau, nu mai are nicio insemnatate pentru nimeni..in cea mai adanca infrangere a ta..cu siguranta exista ceva care nu depinde de cine a infrans..adica..ceva care nu depinde de reactiunea faptelor tale..ci de actiunile celor care te ranesc..sau cine stie..celor care te mint cu afectiune, prietenie, interes s.a.m.d. Totul pare o interesanta linie paradisiaca..o linie interesanta..care se transforma intr-o inselaciune a mintii halucinand... si-ti da impresia ca himerele din jurul tau se misca in concordanta cu aspiratiile tale..cazi liber in propriile tale ascensiuni catre ceva mai bun..ajungi in acelasi abis din care ai pornit..dar ce-i asa de dificil de exprimat? E doar o singuratate, un camp magnetic pe care l-ai renegat idolatrizand gravitatia sentimentului..suna romantic si prostesc..caci indiferent de cat de fericit te face, tot singur ajungi..totul pare perfect si definitiv..pana apare momentul in care te reintersectezi cu adevaratul sine..i-ai da picioare si pumni sa dispara dar nu te lasa in pace..asa ca..n-ai altceva de facut decat sa-l accepti si sa te resemnezi..suferi..eh, tragedie..ai mai suferit, nu? nu pare real, pare un cosmar..dar iti mai tii respiratia o data si iti dai seama ca totusi ai nevoie de aer deci..nu visezi..e propria ta minciuna, visul continuu de fericiri si perfectiune in care inoata singuraticul inger nepasator..de ce i-ar pasa si lui? Te lasa sa cunosti mai departe..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu