Doua stele

Astazi...sta pe o banca la miezul noptii uitandu-se in gol spre cer, catre ploaia de stele care pare ca se apropie tot mai mult de fruntea lui, accidentandu-l. Nu mai e ce parea a fi, sau cel putin, nu e ceea ce si-ar fi dorit sa para..de atatea zile sta pe aceeasi banca si se uita in sus, parca asteptand...are un carnetel in mana pe care mai scrie din cand in cand, fara ca macar sa isi aplece capul spre acesta. Oricum, scrisul lui e perfect..literele lui sunt perfecte de acolo de unde provin, de acolo de unde sufletul freamata si plange, dezamagit de noaptea din care nu se mai poate strecura spre lumina. Aude din departare pasi apropiindu-se lent de el...rupe paginile din carnet si le mototoleste, aruncandu-le cat de departe poate. In umbra se distinge forma unui barbat, cam de varsta lui. Ajung la o distanta poate prea mica si se uita furios unul in ochii celuilalt. Cel care a venit zambeste diabolic, iar cel care il priveste, il vede printre colbul prezent in lacrimile care ii dau de gol rana..o rana neinchisa, de prea mult timp..
El a iubit-o. Si ea l-a iubit pentru prima oara, el i-a dat intaia sansa sa fie fericita, iar ea a primit-o, necunoscatoare si lipsita de teama necunoasterii..Insa..el a lasat-o sa fie poate..prea fericita. El i-a suflat avantul in aripi ca sa zboare mai sus, spre libertate..el a indemnat-o catre cele mai scumpe parfumuri, el i-a insusit increderea ca e unica..si asta l-a impins intr-o ceata si mai adanca, pana s-a prabusit intr-o prapastie..si..inca si acum se mai prabuseste, in gol, aducandu-si aminte de refuzul ei...Caci cel care se afla acum in fata lui i-a devorat complet sufletul, lasandu-l sa bantuie o lume halucinanta, nemaigasindu-si linistea..El i-a luat ceea ce ii oferea siguranta unei dimineti luminoase..
El a aparut in fiecare dintre ele ca sa o stinga si sa o prefaca in scrum, fumand din ce in ce mai lacom din tigara lui, ajunsa la jumatatea chistocului..cel mai simplu, el i-a furat-o..si nu e doar atat, caci tot el a pierdut-o mai apoi, ea intorcandu-se la el..si plecand din nou..si iar intorcandu-se...iar el a spus sa-i dea uitare, mintindu-se cu o alta ea, cu alte noi aparitii publice si minciuni ..de unde..si minciuna fantomaticului de pe banca: credea ca l-a invins, ca ea e a lui si el a plecat definitiv...insa el...i-a luat-o de pe banca din ziua in care sta aici, privind in sus...i-a luat-o de pe banca pe ea, impreuna ca tot ce-i mai ramanea lui..o simpla si insuportabila viata, ramasa acolo inghetata de gand, de singuratate, de necunoscut..si nu i-a fost teama de necunoastere, ci a infruntat-o..confundandu-se cu ea dupa ce s-a desprins de viata fizica..Si a ramas acolo, bantuind aceeasi banca, pe care o va insufleti mereu...e banca vietii lui, caci sfarsitul e un nou inceput, inceputul in care o va iubi pentru totdeauna, la fel ca ploaia de stele care se desfasoara acum pe fruntea lui..si printre gene..doar 2 stele luptatoare, una pentru cealalta.