Iarna grea

Exces de lacrimi, sirene triste..lipsa de tarm si cer asudat, plin de fum, gata sa explodeze. Clipe de cosmar, noduri in par…vene accentuandu-se, ochii pe care ii strang de durere… Imagine apasatoare. Culmea unor munti si departarea unei pajisti batatorite de ploi..campii intise si liniste..niciun cantec de pasare, niciun strigat de cal, inecandu-se in frig..e atat de frig. Am orbit. In negrul meu disting trei fire aurii, de pe cer…unul se stinge inspre pamant, celalalt se ineaca, incercand sa scape in Raiurile bantuite,..de sus, iar celalalt ma cuprinde, si ma prabusesc..Raman acolo..mi-ar placea sa mai pot privi in jurul meu..dar nu mai vad nimic..mi-ar placea sa aud picaturile de ploaie apasandu-se usor pe pielea mea care se strange..dar nu e nicio ploaie. E un ger continuu, care m-a sustras din simturi, si din anotimp…e o noapte de iarna inumana, interminabila, o eclipsa de patimi, de agonie si fum..un convoi de sperante ascetice, straine una de alta, mergand cu capul plecat spre acel intuneric care aspira totul in el…filon de ura si cimitir de sentimente, din care nu mai poti iesi..nu mai primesti nicio sansa..si pleci mai departe catre Marea Poarta..o poarta cenusie, inghetata si simpla, dupa care ai spune ca se afla un iad si mai geros. Poarta se deschide inainte sa intind mana spre ea..iar in spatele ei e un tablou cu mine stand la un geam, cu ochii inchisi, in timp ce ningea…acum observ…ochii inchisi se zbateau sa ramana vesnic abatuti de puterea de a nu vedea nimic, si de a simti mangaierea de afara..de unde venea..nu stiu nici acum..dar genele se imbibau in lacrimile neistovite si imposibil de guvernat..la fiecare fulger, o lumina. La fiecare zgomot, tremur..la fiecare clipa de liniste..noi tangentiale friguri..