My story

    S-au cunoscut pe-un trotuar uscat de vara, si-au dat mana..ea i-a zambit cu caldura, el a intors cu sarcasm gestul ca sa nu para nepoliticos..ea-l admira..Toata ziua s-a gandit la el, a incercat sa-i vorbeasca dar nu putea..o chinuia un gand absolut, stia ca-l cunoaste si totusi nu ar fi putut sa-si aminteasca de unde..de cand..i-a fost dat in vis un drum inconjurat de banci si pomi batrani, ei apropiindu-se si luandu-si ramas bun dupa o zi trista..ea suspinand..trezindu-se agonizand. S-au revazut..ii lipsea atat de mult. Avea sentimentul c-o s-o marcheze pentru totdeauna consecutiva fiind iluzia ca va trece la fel de usor cum au trecut si alte presupuneri din filmele romantice pe care le viziona cu atata dedicare..Dar dupa 4 zile a realizat ca e mai mult..iar el a simtit-o si i-a oferit o sansa. 

    Povestea lor incepe cu o zi obositoare pentru ea..mult asteptata de el..avand un deznodamant incert caci ea nu-si da seama ce nu se potriveste..viseaza din nou greu. Suspina nopti la rand, se trezeste plangand, il vede plecand...Si el chiar pleaca, dar n-o uita..Ea il asteapta pana in ultima secunda sa apara, il strange in brate si ii sopteste iubirea eterna..o simte..nu vrea sa-i mai dea drumul. El e inca nehotarat..ar vrea sa ii imparta aceleasi ganduri..acelasi efort transmis. Zilele curg, ei sunt fericiti..orele devin un timp derulat, implorat sa stea in loc, se iubesc pe-o banca intr-un parc stingher..alaturi de 2 prieteni lasati sa priveasca o adevarata poveste..parea ca nimic nu le va sta in cale..parea ca erau facuti unul pentru celalalt..si asa si era. Pleaca ea..si-l lasa plictisindu-se dar nu sta mult. Vine inapoi cu-o iubire mai profunda, mai patrunsa, ii ofera cea mai mare onoare, unica, numai lui..pentru totdeauna. A facut juramantul amintirii vesnice, il va iubi pana la final..e imposibil sa-l mai uite..

    Asa cum parea ca traiesc un vis de dragoste, asa s-au ivit si cei care sa-l transforme in cosmar, sa-l farmece, sa le taie franghia increderii...si s-au instrainat. Ea gandea ca totul poate devenii ca inainte..el se zbatea in constiinta care ii spunea ca nu mai e nimic de facut..Ea era din ce in ce mai tacuta, el era din ce in ce mai trist si tot el a lasat-o, pretinzand ca inca o iubeste..mintind de altfel. Au trecut 2 luni si ea e tot aici, cu el, visele ii partin lui, aerul pe care il respira e respirat de el mai intai, hainele miros a parul lui,  chipul e umbra zilei de septembrie..ochii sunt inecati intr-o balta de lacrimi sangerii iar lui..nu ii mai pasa.