Nu pot sa dorm. Ceva straniu se misca in jurul meu si se-ncalceste de cate o geana, de cate o lacrima sau cuvant nerostit. Vina, singuratate si senzatie de liniste absoluta- indeletnicirea mea preferata despre care nu vreau sa vorbesc, nu aici. Perceptia propriei fiinte si negarea ei- descrierea din launtrul careia nu se poate evada. O inchisoare de bolti si-o ghilotina de nori, o multime de ingeri care aplauda, un alai de picaturi de ploaie, o toamna aburita...O toamna care incepe absurd, continuand patologic.
O toamna diferita si lacoma, hranindu-se cu mine.
O toamna secundara, caci pe prima o privesc acum pe geam. Anotimpul imposibil de scos din toxinele lui si asezat in legea naturii. Ceva-ul cu care traiesc simbiotic, in armonie, naiv si asa mai departe.
Inchisoarea de bolti debuteaza cu furt de sentimente. Nevrozism excesiv, teama, insomnii... continuum temporal de lipsa de discernamant. Intuneric, foaie goala, ochii inchisi, finalul unei epoci depresive, inceputul unei alteia...ma ridic inopinat si dau patura la o parte ca sa scriu, si pana sa ajung la caiet ideile se imprastie ca niste particule care se tot resping...asa ajung la altele mai rabdatoare, dar nu la fel de clare...noaptea le spulbera tot continutul.
Straniu se tot plimba in jurul meu..oare ce e? Viscol crunt, sperante infantile, zambet pe buzele tremurand a duplicitate...imaginea perfecta a idolului din mine care desfigureaza un teatru prozaic, din care nu cred ca o sa mai ies niciodata, caci patologic, e lumea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu