Catre stele

Catre stele, in vecinatatea timpurie a necunoscutului, sau a absolutului, patruns de imperfectul dizolvat de perfect intr-un eter al nemarginirii. Catre stele, de unde cobor lin spre dimineata, inspre stele, de unde tind sa nu ma mai intorc vreodata. Si de-ndata ce inchid ochii, finitul se desface in mii de fire crosetate de setea realitatii, care perturba echilibrul de zi de zi, si imediat ce tresar si ii deschid, efortul este zadarnic, caci intunericul va patrunde prin camera mea, aducand stele atat de aproape, si totusi atat de mult impinse spre nucleul dezorientarii.
E iarna. O singura stea pe cer, de atata timp...Un singur anotimp capabil sa rapeasca visele sau sa le distruga, dar singurul anotimp in care dormi fara sa visezi. Un paradox viabil, credibil, pentru cine intra in nebunia mea.

Catre stele plec acum, de unde nu ma mai intorc, caci nu le-am gasit in limpezimea lor de departe, ci le-am absorbit in ceata nesaturata de frig, de ger, de spaima si inchipuri morbide, specifice mie..poate. Sau poate ca-mi lipseste prea mult noaptea in care sa le privesc pe toate, si sa le ating inainte de a pleca spre ele, catre stele, de unde nimeni nu se mai intoarce...mai vine cateodata in vizita, sa recunoasca, sa piarda, sa sufere, sa greseasca, dar niciodata sa se bucure. Catre stele e fericirea mea, dar sunt prea des un musafir neinvitat, masochist, care pleaca in somn spre propriile temeri..din propriul inconstient disparat de restul din mine.
Cu cat mai mult ma tem, cu atat mai usor pierd si ultima stea. Ultima stea pe care inca o pot vedea; de aici de unde stau acum, privesc prin draperii catre cea mai luminoasa si stinghera aparitie pe care o cunosc, inafara de mine. Insolita imaginatie...
De ce n-as concepe ceva eficient, netagaduit si intangibil, in loc sa imi pierd timpul imaginatiei cu failibilul? De ce m'am stabilit la gazdele puternice ale realitatii cand eram doar un musafir? De ce catre stele nu mai exista?
Am pierdut harta in cursa pe care am luat-o dupa ce am pierdut-o pe cea planificata, caci eram prea agitata ca sa-i mai port grija, iar acum..nu se mai fabrica.