Cuvinte..

Cand sta singur si vrea sa evadeze, cand cearcanele devin imaginea obisnuita si chipul odihnit un look nou, cand vremea de afara nu mai e pretext de bucurie, ci de indiferenta mai mare. Cand sta la televizor si priveste printr-un film ceea ce si-ar fi dorit sa simta in acest moment. Cand citeste o carte si randurile se deruleaza accelerat, cand termina biblioteci si nu mai poate sa scape de fiarele care-i corup tineretea.
Cand vrea sa vorbeasca dar cuvintele sunt o desertaciune mai mare decat dezamagirea de a nu putea exprima nimic...cand pur si simplu orbeste imaginandu-se in mijlocul unor oameni care il asculta, insa el nu zice nimic, ci scrie pe un caiet care va fi citit de catre oamenii care oricum nu il inteleg. De ce cuvintele nu folosesc la nimic important?
De ce e important sa iti ceri iertare daca oricum celuilalt i se pare prea tarziu? De ce de multe ori ceea ce zicem ramane doar un sunet la o frecventa foarte scazuta? De ce cand iubim adeseori amutim si uitam sa mai scriem, de ce? Pentru ca toate cuvintele sunt instrumente inutile sa te poti exprima inductiv, printr-un monolog incarcat de fraze incrucisate, fara inteles. Ce poti sa intelegi din niste cuvinte care nu sunt decat o momeala spre a intelege mereu ceva gresit, sau..prea putin.
Te iubesc, as vrea sa-ti spun mai mult. Dar nu pot..
Imi pare rau, dar nu stiu sa iti explic cat de mult..
Ma bucur, dar nu pot sa iti povestesc, pot doar sa iti ofer o parte din bucuria mea.
Pot doar...sa explic de ce niciodata nu e concis ceea ce scriu. Niciodata nu poti face un singur compromis, pentru ca unul il va atrage pe altul mai puternic, sfarsind intr-o complicitate nebuna, astfel ca, nu imi pot compromite scrisul, deci, imi compromit cuvintele, dupa care compromit intelegerea celor care citesc..
De ce niciodata nu spunem multumesc fara un zambet? Pentru ca un cuvant e nul fara o semnificatie..De ce lectia de fizica e plictisitoare? Pentru ca nu iti place sa o intelegi, sau sa-i acorzi timp..
De ce scriu? Pentru ca e singura explicatie ca nu am definitii pentru momentele in care se intampla sa vreau sa scriu..si de fiecare data cand vreau sa definesc, scriu in imposibil, in portii, in perfectibil sau in oribil, scriu la calculator sau pe o hartie..dau delete sau fac ghem atatia pomi nevinovati..
Nici butonul de delete, nici pomii si nici eu nu am auzit vreodata de viata in cuvinte..ci cuvinte care ne fac viata. Si totusi..e gresit: cuvintele ne strica viata