Minte nebuna si singura

Avem o minte dirijata de un algoritm straniu si excentric; nemarginite ecouri ale trecutului si zbuciumul prezentului anticipat, trait, uitat, refulat, reamintit. Un inceput si un sfarsit, o zi si o noapte, o adiere si o strafulgerare, clipe trecatoare, nori mai rapizi si mai zgomotosi, clipe de grindina sau momente de asonanta, prea mult timp pierdut sau prea multa liniste. Tumult de experienta, echivoc de constiinta si sentiment, o eterna contemplatie si o insolita, temporara, luciditate. Vise prea indepartate de atmosfera si realitate prea necrutatoare.

Nu vrem sa credem si totusi ne aplecam vertiginos spre consecintele faptelor noastre, sau ale celorlalti. Nu ne abtinem de la viciuri si totusi pretindem a fi sanatosi. Nu iubim si totusi ii uram pe cei care se tin de mana pe strada. Un subconstient in convulsii care culmineaza in moarte clinica, un experiment esuat de a ne mentine puternici pentru totdeauna, un infailibil esec si o imprecatie a sortii. O indestulare continua si o impresurare de temeri, supozitii, dar lipsa de ambitie.

Sentimente tulburatoare, morbide, care ne ineaca mintea hipnotizata, ii dau aceleiasi minti dezumanizate mirajul perfect catre a se stinge mai perfect decat afectele aparent lipsite de granite, de garduri, de paznici, de ingeri..dar atat de des asediate de demonii raiului de iluzii traversat de un rau de lacrimi. Suferinta apasa tamplele si curge prin vena timpului, departe, orbeste, hranindu-se cu oxigenul plamanilor nostri si culcandu-se cu ordinea nativa a organismului.

O saturare care debuteaza cu incarcerarea viziunii reale, continua cu buimacirea spiritului si se incheie cu un ciclu de iluzii intangibile. Atunci cand atingem cu varful degetelor fulgii de pe marginea pervazului, atunci cand sarutam ceea ce iubim si iubim ceea ce imbratisam cu inima, atunci cand suntem pregatiti sa ne decapitam principiile si sa ne torturam celulele, atunci e momentul sa ne gandim ca simturile ne omoara. O povestire e un basm mai bland, dar un basm e o poezie nebuna, inconstienta, care satureaza mintile unor copii manipulati de feeric. Dramaturgia..o imitatie la fel de iluzorie si manipulativa. O instigare continua la ipohondrie, la mandrie, la orgoliu si speranta exagerata. Un drum drept, intunecat si simplu, catre propriile noastre pacate..si..o cainta pierduta la un popas numit singuratate disperata, caci mereu, sau intr-un final, tot singuri ne trezim.