Pasiunea si fiorul pe care mi le tot ingana imaginea ta... Ochii tai insetati de sucul fiintei mele, mainile tale incrucisate ce nu mai rabda sa imi tortureze senzorii pielii..torsul din gatul tau si maraitul ulterior ma fac sa tremur. Uit sa respir, aprehensiunea de pe chipul meu iti spune sa te opresti, dar iti solicit continuarea, continuarea ritului de pacat in care ne revelam sufletele, amurgul zilei in care ardoarea psihicului se mistuie in frigul emotiei, asemenea aprigelor intepaturi pe tenul impietrit de sarea marii. Mainile tale imi contempleaza acum conturul spatelui..hoarde, haite, roiuri de lacrimi de bucurie, strigat de fericire si sughit de suparare pentru neputiinta imortalizarii clipei...toate mi se apleaca la picioare, mai putin tu..Ma inalt catre universul unde buzele tale se contopesc fruntii mele, iar genele tale imi inspira visul prin care trec cu proximitate, fara sa pierd vreaun detaliu. Am ajuns in calea realitatii impiedicandu-ne desfatarea unui amor umilit, copilaresc, de saturatie hormonala, de revenire la apolinicul de odinioara, rezultat prin satisfacerea trupeasca.
Dar noi vrem mai mult. Ne asezam pe gresia rece apropiindu-ne palmele, zambind cu aceeasi pasiune, radiand dorinta, nerabdare...tandrete, o tandrete capabila sa curme orice gest animalic, brutal, cu care suntem atat de indispensabil asimilati. Ma intinzi soptindu-mi ca amurgul din aceasta zi e imposibil sa-l mai uit vreodata, caci face parte din destinul inceput aici, cu tine, unde istoria conceptului de iubire se stabileste si in privinta mea. Nu stiu daca te iubesc, dar imi esti drag, iar asta inseamna ca m-am indragostit. Nu stiu daca e bine, dar nu-ti voi da drumul, iar asta inseamna ca nu m-am saturat, si nici nu ma voi satura..pentru ca esti tot si singura menire a mea, tocmai cand credeam ca solia s-a incheiat din nimic.
E libertate in persoana, sau nu e nimic..ceea ce poti simtii vreodata langa Erosul sau Psyche al/a vietii tale, altfel nu-i de tine..e de prisos..fiorul ti-l poate da orcine, pasiunea insa se zamisleste din floarea orizontului invizibil alcatuit din atomi de dragoste teatrala..actantii sunt indiscutabil cei 2 contopiti intr-o molecula inefabila..caci altfel nu e iubire. Mai vreau sa te simt inca o data..cu aceeasi privire si chemare lacoma, lenta..cu aceeasi mangaiere ezoterica, reactivandu-mi simtul de fiinta infructata de nazuinta..acelasi inghet al emotiei cuprins in iadul pacatului..profanului transformat de fapta in ceva angelic, numit dragostea mea pentru tine, pe care nu-mi poti dicta sa o omit, nici macar daca te-ai duce din realitatea irelevanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu