Chimie

Ești un fel de moleculă care se aventurează prin miliarde de spații. Te învârți,
te întorci, sari, te apleci, nici tu nu ști unde să optezi să staționezi..un nor
imens de pluș ți-a impus lipsa de comprehensibilitate..ce vezi? Ce simți?
Practic spus, e psihedelică orice întindere în care nu te regăsești, adică
oriunde..Ai un partener de drum zis Prieten care obosește să te acompanieze și,
poposește lângă o altă locuință taciturnă că sa se alimenteze de la ea. Și tot
așa, începi să te transformi într-o bulă de oxigen, vizibilă..palpabilă..deci,
ușor distructibilă. Remediul tău..scăparea ta: zidul de ură. Să nu admiți c-o
urăști pe nesuferita care a plecat..le urăști pe toate pentru că seamănă cu ea,
pentru că au aceeași rădăcină, aceeași genă a unei idile dintre un animal și un
om. O combinație eșuată dintre homo sapiens sapiens și Gorilă. Niște brute, care
o să-ți acopere privirea cu o pătură inodoră, pe care să n-o anticipezi decât
tardiv..prea tardiv... Vei fi atât de orb încât o să rămâi cea mai isteață
brută. Urăște, dar nu vede, vorbește, dar n-aude.
Cândva erai menit să te trezești alături de o moleculă identică, perechea ta..ai
fi putut jura ca-i veșnică. Era o jubilație atât de puternică încât s-ar fi zis
ca MARELE invizibil i-a nedreptățit pe alții îndreptățindu-te pe tine.
Reprezentația în sine e mai mult decât conturarea imaginară..pe scurt..dansul
iubirii sau ce simțeai tu nu relevă decât o proiecție a unui sentiment
indiscutabil, străin încă pentru tine. Atât de crud și de frumos, atât de grav
și catastrofal. Clepsidra vrăjmașă cu furtună de nisip..a căzut pe jos ascunzând
infiniți compuși..iar unul dintre ei era sufletul idealului tău: providența).