Primavara

    Nimic nu zambeste de dragul tau, Nimeni nu tace, Nimeni nu se preface doar ca sa te inveseleasca. Nimeni nu culege o floare ca sa te simti iubit, nimeni nu impleteste coronite sa-ti aduca un vis implinit..Nimeni nu se opreste din alergat ca sa bei tu apa. In concluzie, Nimeni nu face nimic pentru Nimeni, toti sunt pentru ei. E mai drept, mai ieftin, mai sigur.

    A venit primavara, contemplezi asupra imaginii din mintea ta tomnatica, revelezi viziunile de atunci contrastandu-le cu cele de acum. Tuberculoza, parafrenie, amnezie, autism...boala cu preponderent in infarct fatal. Nimeni si Nimic nu mai e cum iti inchipuiai. Nici primavara nu e ce anticipai ca va fi. Nici un gand nu mai e acelasi. Intr-un cuvant, nu poti coordona Nimic..toate se schimba de la o vreme la alta sau poate, de la o secunda la alta. Exact cum nu poti sti daca in momentul primei raze printre draperii vei deschide ochii ca semn al dreptului la viata, aparentele, prevestirile, dispoziitile, sunt atat de putin preliminare vizibil. Preliminare ambiguu. Exact cum nu sti cand primul colt de iarba va vesti prima iesire la gratar, exact asa prima persoana din viata ta va disparea inopinat. Prabusiri, sfaramari, depresii, bune de nimic. Primavara e cea mai interesanta calauzitoare spre perioada decisiva..VARA. Toti vrem sa vina vara, toti planuim evenimente care dupa cum spuneam, niciodata nu se dovedesc a fi conform anticiparilor.

    Vara trecuta imi organizam un program lejer, libertin, rebel, plin de soare, prieteni, muzica, pub-uri, mare, iesiri etc. Si da, am avut parte de ele, dar intr-un mod total discordant spre surprinderea mea. Mod libertin pana la jumatate cand am invatat ca restrictia e mai buna decat aerul, rebela deloc, pentru ca am invatat ca abandonarea e doar un semn de slabiciune, soare, din plin, dar nu cand speram sa fie..ci cand avea el mai multa inspiratie..prieteni, cu valuri, curbe, noduri, pumni inchisi, lacrimi, pana la urma ramasi aceeasi, din nou, nu precum speram ca se vor scurge zilele..muzica, pub-uri..mereu prezente dar eu muncind ca sa pot sa-mi cant „aniversarea” de o saptamana unde anticiparea se vedea a fi posibila...MARE, IESIRI, unica scapare, vesnica amintire si lipsa a ceea ce am pierdut definitiv, subit, mai tarziu.

    Primavara apar primele juraminte: „la vara ma distrez”, „la vara nu mai intru in casa”, „la vara nu iubesc”, „la vara sa moara mamaaa”. Pe dracu, la vara plangi ca prietena nu ti-a raspuns la telefon si dupa o ora o vezi plimbandu-se cu noul prieten, la vara te certi cu ai tai si 2 zile te invarti prin casa, la vara intalnesti un om imposibil pe care ajungi sa-l iubesti..La vara e de fapt „la neindeplinirea dorintelor”.

    Primavara asta imi spun, Rabdare..Ezitare..Indiferenta..Anabioza..Uimaceala (REIAU) ce incepusem primavara trecuta, cu aceeiasi nepasare despre deziluzia ulterioara.