Ma siflesc, ocolesc roiuri de priviri, furnici rosii, otravitoare cu targhet fix, persoana mea..Ca inovatie si spirit primavaratic intervine faima, amagitoarele „dream-uri”, roz, sunshine, indiferenta, o lume condusa de bani care accepta exclusiv etichete de miss, mister, restul find doar jegul silit sa iasa in cale..Inevitabil jeg. Iar eu sunt unul din ei, n-am niciun fel de imbold sa ating vreun podium, compulsiune? Ar vrea toti s-o simt. Nu pot sa le trimit decat infatuare, o privire iluzorie care sa nu exprime nimic. Nu inteleg. Atat de rau am decazut? Cantitate, calitate, sau mai bine spus, valoare. Mai nou, daca n-ai cel putin un obiect de peste 100 de EURO nu esti V.I.P, daca n-ai stofa de model, ochi de muza si toate alea, esti un amator. Ce nu vor sti niciodata e ca isi improvizeaza propria personalitate, soarele nu mai rasare pe strada lor caci e permanent acolo, stralucirea le da aura de zei..Ce-ar fi daca..stralucirea ar fi brusc eclipsata de-o aliniere a planetelor? Ce-ar fi daca, brusc..s-ar forma un „Al 3-lea Reich” si-am ramane pe strazi?
Ce-ar fi daca..maine ne-am trezi altundeva, unde toate drepturile ne sunt anihilate, unde vom fi supusi testului decisiv, unde nu vom mai putea minti ci doar lupta pentru propria viata? Ce vom face cand nu vom mai avea timp sa ne etalam faima pentru ca va trebui sa fugim de final? Finalul il repezim chiar noi, cu tot ce cladim, daramam, inventam dar in special, cu tot ce pretindem. Zenitul psihicului nostru va exploda in faramituri diafane, vom ramane nimic intr-un spatiu practic, al nimanui. Ne temem de locul in care traim. Oare de ce? Pentru ca niciodata n-am stiut si nu vom sti daca il meritam, sau nu vrem sa stim..Mai mult ca sigur meritam sa fim asorbiti de-un negru ascet, primind solia de a ne alatura linistii imortalizate, pentru totdeauna.Si ce vezi zilnic te face mai puternic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu