Picătura chinezească

Urca scarile incet, gandindu-se ca-i de prisos sa intre in casa. Ajunge pe pres si da sa intre. Ezita. Apasa pe clanta iar sarmana, necrutata de iala, riposteaza tumultos. Uitase de chei. Deschide usa si se uita partial inauntru, pastrandu-si corpul afara si mintea catre niste creaturi ciudate de pe terenul de joaca pe langa care tocmai a trecut. Niste creaturi ciudate numite copii. Da, asta il macina..Rutina zilnica: servici, cafenea, apartament si acelasi buton de repeat, pana in ziua in care va aboli unul cate unul, ajungand la apartamentul eternitatii. Familia lipseste si lanturile canapelei din fata televizorului il spanzura de tavan imaginar, mancarea din frigider s-a stricat, apa a fiert in bidonul uitat pe masa din bucatarie, telefonul nu mai suna caci n-a fost platit..
Apa inca vine calda..si o baie e numai buna sa-si ascunda sudoarea declansata de stresul "burlaciei" desuete..da, decreptitudinea ii furnica pieptul, gatul, tenul, simte cum timpul prin care trece ii fura dreptul la definitivarea unei solii. Care solie? E complet absurd sa crezi ca viata s-a incheiat aici..dar cat de normal e sa ajungi aici? "Singuratea- e acum un cuvant cu alt continut", iar e cel mai solitar neindemanatic, spala geamuri de la 8 dimineata pana la 5 dupa amiaza cand isi ia ghiozdanul si se opreste in barul de langa cofetaria in care n-a mai intrat de cand a fost dat afara de la spalatorie. De fapt, inainte de spalatorie a plecat de la pizzerie si inainte sa plece de la pizzerie a fugit din Constanta de la un centru SPA. De 5 ani tot fuge de ceva. De ce anume?
Isi pusese intr-o vreme problema pasivitatii. Un om nestatornic si ciudat ca el nu ar putea sa stea in loc pentru un venit acceptabil sau o femeie frumoasa. E mai interesant sa vezi cum se toarna vinul in sudul tarii si de ce nu se serveste ciorba in farfurii in nord. Si atat de cumplit e sa vezi acelasi lucru zilnic, atat te mai plictiseste si atata greata iti provoaca fetele castrate de aerul sefiei de oras. Ai vrea sa-i poti plezni pe toti sau sa-i scoti intr-o piata publica pentru a pleda libertatea si o lege inexistenta, nepracticata dar scornita in mintea ta. Legea artificialului, care se tot agita si se tot plimba din floare in floare pana ajunge la capatul lumii. Si acolo ce mai face? Se arunca intr-o nebuloasa ca nu cumva sa reia ciclul placid lumesc.
Arivismul ii da pe afara. Apa din cada se raceste si se ridica privind mai intai in oglinda. Pare mai linistit. Ghilotina interioara pare sa-i fi amanat pedeapsa. Uita de ce trasese sforile unei marionete de la teatrul dedicat tragismului. Maine se muta la Brasov, acolo n-a mai fost, dar spera sa nu dureze prea mult noua vizita. Are planuri mari.