23:00- plange, si nu stie de ce..poate ca doarme..sau poate ca nu aude telefonul. Il suna, nu ii raspunde. Ce motivatie ar avea sa nu-i vorbeasca celei careia cu 2 ore inainte ii marturisise ca o iubeste? Si daca a mintit, de ce s-ar ascunde daca oricum si-o doreste cu toate caderile ei nervoase si toate lacrimile, sughiturile si spaimele aruncate peste dealul normalitatii zi de zi? De ce sa n-o accepte pe cea care i-a deschis poarta perseverentei catre destinul idealizat de insufletirea pe care tot ea o poarta?
00:00- adoarme, visand ca se trezeste intr-un spital, inconjurata de tot felul de persoane straine..se ridica si alearga catre cea mai apropiata iesire. Cand iese, se prabuseste in golul unui lift..
06:00- ii suna telefonul, e numarul lui. Uita de vis si raspunde cu o cordialitate nemaivazuta. Apelul se intrerupe si formeaza din nou..asculta...
- Buna, eu sunt, ma gandeam sa ne vedem in dupa-amiaza asta la lacul de langa suburbie. Apoi am putea ramane la mine pana maine la o lunga si remarcabila noapte de vizionat filme de epoca.
-Desigur, insa ai uitat ca inca nu ai vorbit cu ea...daca afla de noi? Ce ii vei spune..ce va crede?
-E prea sensibila ca sa inteleaga ca nu o iubesc..ii va trece cu timpul, caci n-o s-o parasesc..ne va vedea pana la urma.
-Prea bine, ne vedem la 11:00
07:00- iese din casa scarii intr-un tricou alb, lung pana la genunchi. Se teme de ce va face...
11:00- ii asteapta in spatele bancii de langa lac...si ii vede apropiindu-se, asezandu-se...izbucneste in plans, se dezbraca de tricou si salta in plenarul lacului..nu stie sa inoate. El sare dupa ea si o transporta de urgenta la spital
13:00- se trezeste intr-o agonie risipita in luciditatea indusa de morfina fatala..in stanga el o mangaie pe crestet..in dreapta e ea..innebuneste si fuge alarmant catre iesire..13:30..medicii o duc pe o targa catre camera de unde nu se va mai trezi niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu